În aprilie, lumina Romei se schimbă. Aerul se încălzește, pavajul se usucă rapid după clasicele averse de primăvară, iar mersul pe jos devine singurul lucru logic de făcut. Dacă sunteți cazați la unitățile noastre din centrul istoric, tentația este să vă aruncați imediat în mulțimea dintre Piazza Navona și Panteon. Eu vă sfătuiesc să alegeți altă direcție și să urcați pe Aventin. Este un cartier rezidențial, liniștit, cu trotuare late, vile elegante și ziduri acoperite de iederă. Merg des acolo când am nevoie să mă deconectez de traficul de pe Lungotevere și de zgomotul constant al bulevardelor centrale. Primăvara, această colină arată cel mai bine, deoarece grădinile înfloresc, iar temperaturile permit să stați afară fără să căutați cu disperare umbra.
Urcarea și Grădina Portocalilor
Pentru a ajunge în vârf există mai multe drumuri. Cel mai obositor, dar și cel mai logic dacă veniți de la râu, este Clivo dei Publicii. Este o urcare scurtă, dar hotărâtă, care vă scoate direct pe creasta colinei. Odată ajunși sus, prima oprire obligatorie este Parco Savello, pe care toți romanii îl numesc Grădina Portocalilor. Nu vă așteptați la ruine antice sau vegetație spontană aici. Parcul are o structură geometrică, aproape rigidă, fiind un proiect din 1931. Dacă vă interesează istoria urbanismului roman din secolul al XX-lea, puteți citi biografia arhitectului peisagist Raffaele De Vico, care a proiectat acest spațiu și multe alte zone verzi din oraș în acei ani.
Terasa de la capătul aleii centrale este mereu plină de oameni cu telefonul în mână pentru a fotografia cupola Sfântului Petru. Este turistică, desigur, dar merită oricum să vă opriți cinci minute și să vă sprijiniți de parapet. De acolo se vede bine cotul Tibrului și cartierul Trastevere chiar în față. În aprilie, pomii sunt încărcați, parfumul se simte încă de pe stradă, iar lumina de după-amiază târzie taie trunchiurile foarte clar, creând umbre lungi pe pietriș.
Bisericile liniștite și gaura cheii
După ce ieșiți din grădină, faceți dreapta pe Via di Santa Sabina. Această stradă dreaptă și umbrită găzduiește trei biserici care merită singure efortul urcării. Bazilica Santa Sabina este din secolul al V-lea și este una dintre preferatele mele. Interiorul este imens, gol, fără decorațiunile baroce care aglomerează celelalte biserici romane. Are uși din lemn de chiparos originale și ferestre din selenit care filtrează o lumină lăptoasă, aproape cenușie, perfectă pentru a vă odihni ochii. Imediat după se află Sant'Alessio, cu o curte interioară unde de obicei nu este nimeni și o fațadă refăcută în secolul al XVIII-lea.
Continuând până în Piazza dei Cavalieri di Malta, găsiți faimoasa gaură a cheii. Coada pentru a privi prin gaura porții și a vedea cupola Sfântului Petru centrată între gardurile vii este acum permanentă, la orice oră a zilei. Sincer, dacă este prea multă lume, mergeți mai departe. Piața în sine, proiectată de Giovan Battista Piranesi, merită o privire pentru decorurile sale ezoterice și militare sculptate în tuf. Această zonă își schimbă complet fața noaptea, devenind foarte întunecată și izolată. Nu întâmplător a fost folosită pentru câteva plimbări nocturne în cinematografia italiană recentă. Regizorii apreciază tocmai contrastul dintre lumina slabă a felinarelor și măreția zidurilor albe.
Grădina de trandafiri și coborârea spre Circo Massimo
Coborând pe partea opusă a colinei, spre Via di Valle Murcia, întâlniți Roseto Comunale. Se deschide publicului doar primăvara, de obicei începând de la sfârșitul lunii aprilie, odată cu înflorirea. Terenul este împărțit în două sectoare de un drum asfaltat. Partea de sus găzduiește colecția botanică permanentă, cea de jos florile concursului anual internațional. Aleile urmează panta naturală a terenului, iar de jos se văd foarte bine ruinele Palatinului care ies dincolo de vale.
Geografia acestei văi este baza fizică a fondării orașului. Legenda spune că Remus și Romulus au ales chiar aceste două coline, Aventinul și Palatinul, pentru a număra păsările în zbor și a decide cine va conduce noua așezare. Detaliile mitului și ale disputei sunt rezumate în această sinteză pe portalul turistic oficial. Astăzi, întreaga vale este ocupată de esplanada Circo Massimo. Primăvara găsiți acolo romani care aleargă, turiști așezați pe iarbă bând bere și câini lăsați liberi să se joace.
Unde să mâncați în zonă
Pe Aventin nu există localuri comerciale, în afară de câteva baruri ascunse frecventate de rezidenți. Pentru a vă așeza la o masă trebuie să coborâți spre cartierul Testaccio sau spre Viale Aventino. Dacă alegeți Testaccio, îndreptați-vă direct spre Piazza Testaccio sau Via Marmorata. Acolo, liniștea colinei dispare imediat și lasă loc zgomotului de farfurii și claxoanelor. O trattoria cu mese afară, fețe de masă în carouri și o porție de rigatoni alla carbonara gătită cum trebuie se găsește fără prea mari probleme.
Dacă în schimb coborâți spre Viale Aventino, zona este mai modernă, circulată și frecventată de cei care lucrează la birourile FAO. Aici găsiți pizzerii la felie, bistrouri cu meniul zilei și baruri deschise până seara. Vă sfătuiesc să vă opriți la o brutărie, să luați o felie de pizza albă umplută cu mortadella tăiată subțire și să o mâncați în timp ce mergeți spre stația de metrou Circo Massimo. Este cel mai practic mod de a încheia dimineața, de a vă reîncărca bateriile și de a decide unde să mergeți după-amiază.