La Roma nu te atacă nimeni cu cuțitul în plină stradă. Este un oraș sigur pentru plimbări, chiar și noaptea. Ceea ce trebuie să te preocupe este neatenția, acel moment exact în care privești în sus la un detaliu arhitectural și cineva îți scoate portofelul din buzunarul de la spate. Se întâmplă zilnic, mai ales acum, în aprilie, când străzile devin din nou foarte aglomerate.
Metroul și tehnica ușilor
Linia A de metrou este principalul teren de vânătoare. Stațiile critice sunt Termini, Repubblica, Barberini și Spagna. Hoții de buzunare lucrează în grup. Nu arată ca infractorii din filme, adesea sunt fete tinere bine îmbrăcate sau bărbați cu o jachetă aruncată pe braț. Cea mai folosită tehnică este cea a ușilor. Așteaptă să urci sau să cobori, creează o aglomerație falsă chiar în pragul vagonului, te împing ușor și, în secunda în care sună semnalul de închidere a ușilor, portofelul dispare. Ei rămân pe peron, tu pleci fără acte. Regula de aur este să ții rucsacul în față, pe piept. Dacă iei autobuzul 64 sau 40 din piața gării Termini spre Vatican, se aplică exact aceeași procedură.
Fii atent și la automatele de bilete. Deseori vei găsi persoane care se oferă să te ajute să cumperi biletul, mai ales în gările și stațiile de metrou mari. Încep să apese butoanele ecranului înainte să înțelegi ce se întâmplă și apoi cer restul de la monede drept bacșiș. Dacă este agitație, mergi la ghișeul cu operator sau folosește cardul bancar direct la turnicheți. Este cea mai sigură și rapidă metodă de acces.
Brățările norocoase și petițiile false
Dacă te plimbi în jurul Castel Sant'Angelo sau de-a lungul via dei Fori Imperiali, cineva se va apropia cu un zâmbet larg și te va numi prieten. De obicei au în mână brățări din sfoară împletită sau mici ilustrate. Îți spun că este un cadou. Te prind de încheietură și încearcă să-ți lege brățara înainte să poți reacționa. Imediat ce nodul este făcut, cadoul devine contra cost și încep să ceară bani cu insistență. Deseori ridică vocea ca să te pună în dificultate în fața celorlalți trecători. Soluția este simplă: nu te opri. Ține mâinile în buzunar, nu răspunde la salut și mergi mai departe.
O altă scenă tipică are loc în piețele pietonale. Tineri sau tinere cu un dosar în mână te opresc și îți cer o semnătură împotriva drogurilor sau pentru a ajuta copiii în dificultate. Adesea se prefac că sunt surdo-muți. Imediat ce semnezi pe foaie, acoperă documentul cu mâna și îți arată cifrele lăsate de persoanele dinaintea ta. Douăzeci, treizeci de euro. Este o escrocherie veche de decenii, dar continuă să funcționeze pentru că oamenii se simt vinovați să spună nu după ce au semnat. Ignoră dosarele și continuă să mergi grăbit.
Nota de plată la restaurant și capcana peștelui
Să mănânci prost la Roma a devenit greu, dar să plătești prea mult este foarte ușor. Restaurantele cu angajați care te invită înăuntru fluturând meniul tradus în șase limbi sunt primul semnal de alarmă. Adevărata problemă se ascunde însă în detaliile meniului. Dacă comanzi pește, fii foarte atent la mențiunea "la etto" (la suta de grame). Un pește la cuptor întreg pare să coste opt euro, dar acel preț se referă la o sută de grame. O doradă pentru două persoane cântărește ușor opt sute de grame și te trezești cu șaizeci de euro de plată doar pentru felul doi. Întreabă mereu chelnerul care este greutatea estimată și prețul total înainte de a confirma comanda.
O altă cheltuială fantomă este pâinea. Dacă îți aduc un coșuleț pe care nu l-ai cerut, întreabă imediat dacă este inclus în "coperto" (taxa de serviciu). Deseori îl pun pe masă automat și ți-l taxează separat la final. Verifică și rubrica serviciului. Multe meniuri indică mărunt la subsolul paginii că există un procent de serviciu adăugat la notă, de obicei între zece și cincisprezece la sută. Dacă serviciul este deja inclus, bacșișul nu este obligatoriu. Mai există și trucul vinului care nu este în meniu. Ceri un pahar de vin roșu și chelnerul îți propune o sticlă specială abia sosită, fără să-ți spună prețul. Când vine nota, descoperi că acea sticlă costă triplu față de celelalte. Cere lista de vinuri, arată cu degetul sticla pe care o vrei și verifică prețul negru pe alb.
Taxiurile, aparatele de taxat și tarifele fixe
Taxiurile albe oficiale cu inscripția pe plafon sunt singurul mijloc de transport pe care trebuie să îl iei în considerare. Ignoră pe oricine îți oferă o cursă în interiorul terminalelor aeroporturilor sau la gară. Pentru cursele de la aeroporturile Fiumicino și Ciampino către centrul istoric, există tarife fixe stabilite prin lege. Nu se folosește aparatul de taxat. Uneori șoferul ar putea încerca să îl pornească oricum, spunând că hotelul tău este în afara zonei, așa că verifică înainte harta perimetrului zidurilor aureliene. Poți consulta tarifele actualizate și limitele oficiale pe portalul Turismo Roma.
Pentru cursele în oraș, insistă ca aparatul de taxat să fie pornit la plecare. Scuza cu terminalul de card defect este un clasic care rezistă în timp. Prin lege, toate taxiurile trebuie să accepte plăți electronice. Dacă îți spun că terminalul nu funcționează la finalul cursei, spune-le că ai doar carduri și că vei suna la poliția locală prin Comune di Roma. În nouăzeci la sută din cazuri, dispozitivul va reîncepe miraculos să funcționeze în câteva secunde.
Vânzătorii de bilete și cozile de la muzee
Zona dintre Muzeele Vaticanului și Piața Sfântul Petru este plină de vânzători de tururi. Te opresc pe stradă și îți spun că rândul pentru intrare durează trei ore, dar ei au bilete pentru a intra imediat. Ceea ce îți vând este un tur ghidat la un preț exagerat. Uneori te alătură unor grupuri de patruzeci de persoane cu ghizi improvizați. Alteori îți vând bilete pe care le-ai putea cumpăra singur la jumătate de preț.
Pentru atracțiile principale trebuie să te organizezi din timp. Biletele oficiale se cumpără de pe site-urile instituționale, cum este cel al Muzeelor Vaticanului, cu săptămâni înainte de sosire. Dacă ajungi primăvara fără rezervare, stai la rândul obișnuit sau amână vizita pentru o altă zi. Cumpărarea accesului de pe stradă duce doar la cheltuirea unor sume nejustificate pentru servicii de slabă calitate.