În iunie e cald la Roma. Cine vă spune altceva nu a mers niciodată pe asfaltul de pe via dei Fori Imperiali la ora două după-amiaza, când aerul tremură și ai senzația că respiri nisip. În aceste zile de vară, secretul ca să supraviețuiești și să te bucuri de oraș este să schimbi ritmul. Lăsați la o parte alergătura sub soarele arzător ca să vedeți încă o ruină și căutați umbra, liniștea, cartierele în care romanii chiar trăiesc sau unde arhitectura o ia pe căi neașteptate.
Fantezia de piatră din Quartiere Coppedè
Pornind din Piazza Buenos Aires, veți fi la doar câțiva pași de un experiment arhitectural neobișnuit. Aici nu veți găsi ruine romane sau mari biserici baroce. În schimb, veți descoperi un grup de clădiri proiectate de arhitectul Gino Coppedè între 1915 și 1927. Nu este o zonă uriașă, sunt în jur de patruzeci de clădiri dispuse în jurul pieței Piazza Mincio, dar efectul este cel al unei halucinații vizuale bizare.
Intrarea principală se face pe sub un arc mare care unește două clădiri, de care atârnă un candelabru din fier forjat ce pare desprins dintr-un castel medieval. Imediat ce treceți de arc, primul lucru pe care îl veți observa este Fontana delle Rane din centrul pieței. Este faimoasă pentru că, în 1965, membrii trupei Beatles s-au aruncat în ea îmbrăcați, după un concert la clubul vecin Piper Club, aflat pe via Tagliamento.
Acest loc are o reputație aparte. Mulți îl asociază cu povești despre ocultism și mistere. Dacă vă interesează această latură întunecată, puteți urmări acest itinerar neobișnuit printre povești și legende, care analizează fațadele asimetrice ale acestor case. Clădirile sunt decorate cu turnulețe, frize medievale, dragoni, blazoane heraldice și un păianjen uriaș pe fațada clădirii Palazzina del Ragno. Este un amestec de stiluri, de la gotic și baroc până la art nouveau, pe care arhitectul le-a combinat fără prea multe rețineri.
Dacă veniți vara, în special în iunie, s-ar putea să găsiți concerte în aer liber sau tururi ghidate speciale. În această perioadă au loc evenimentele de vară pentru centenarul cartierului, o ocazie de a asculta muzică clasică printre aceste fațade excentrice, când soarele apune și piatra se mai răcorește. Pentru a vă planifica plimbarea, vă recomand un traseu care pornește din Piazza Buenos Aires și pătrunde pe străzile liniștite din cartierul Trieste. Evitați mijlocul zilei, nu pentru că ar fi prea aglomerat (acest loc este mereu destul de liniștit în comparație cu centrul istoric), ci pentru că soarele puternic șterge profunzimea detaliilor sculptate în piatră. Cel mai bun moment este după-amiaza târziu, în jur de ora șase, când lumina devine piezișă.
Garbatella și loturile de locuințe sociale din anii douăzeci
În partea opusă a orașului, puteți ajunge în istoricul cartier Garbatella pentru a descoperi un experiment urban complet diferit, născut în aceiași ani. Dacă Quartiere Coppedè a fost gândit pentru marea burghezie romană, Garbatella a apărut ca un cartier muncitoresc pentru lucrătorii de la portul fluvial de pe Tibru, proiect care nu a mai fost realizat.
Aici arhitectura este inspirată de modelul englezesc al orașelor-grădină. Clădirile nu sunt blocuri mari, ci vile joase, numite „lotti” (loturi), înconjurate de curți interioare, grădini de legume și spații verzi comune. Să te plimbi prin Garbatella în iunie înseamnă să simți mirosul rufelor puse la uscat, să auzi zgomotul vaselor prin ferestrele deschise și vocile localnicilor care stau de vorbă pe bănci, la umbra curților.
Punctele de reper pe care să le căutați la pas sunt Piazza Benedetto Brin, unde a fost pusă prima piatră a cartierului în 1920, și loturile istorice precum Lotto 24, cu scările sale exterioare și grădinile interioare care seamănă cu ulițele mici ale unui sat de provincie. Nu căutați monumente impunătoare. Frumusețea de aici stă în dimensiunea umană a clădirilor, în zidurile de culoare ocru cojite de timp și în tufele de capere care cresc spontan printre cărămizi.
Pentru prânz sau cină, evitați localurile prea turistice de pe strada principală. Căutați mai degrabă trattoriile istorice din interiorul loturilor, unde se servesc preparate simple, cum ar fi cacio e pepe sau amatriciana, fără prea multe pretenții. Prețurile sunt corecte și în concordanță cu cele ale trattoriilor tradiționale din zonă. Dacă aveți nelămuriri legate de transport sau de regulile de deplasare între aceste cartiere, vă recomand să consultați indicațiile oficiale disponibile pe portalul Primăriei din Roma.
Testaccio și farmecul industrial al clasei muncitoare
La mică distanță de Garbatella, despărțit doar de calea ferată și de o plimbare de douăzeci de minute, se află Testaccio. Acesta este cartierul muncitoresc prin excelență, dezvoltat în jurul vechiului abator municipal, închis la sfârșitul anilor '70.
Cel mai neobișnuit element al cartierului este Monte dei Cocci, o colină artificială înaltă de aproximativ treizeci și cinci de metri, formată în întregime din milioane de fragmente de amfore romane. Aceste amfore erau folosite pentru a transporta uleiul de măsline care ajungea în portul fluvial de pe Tibru. Odată golite, erau sparte și depozitate în mod ordonat. Astăzi, colina poate fi admirată la o plimbare de-a lungul străzii via di Monte Testaccio.
La poalele colinei, vechile grote săpate în tuf și în cioburi au devenit, în timp, ateliere, pub-uri și restaurante. Testaccio este locul unde s-a născut bucătăria romană modernă, cea bazată pe măruntaie. Dacă vreți să gustați adevărata burtă în stil roman, pajata sau coda alla vaccinara, acesta este locul potrivit.
Un punct bun de pornire pentru a explora zona este Mercato di Testaccio, aflat pe via Aldo Manuzio. Pentru programul de funcționare actualizat, vă recomandăm să verificați pe portalul Primăriei din Roma. Aici puteți găsi tarabe istorice de fructe și legume alături de chioșcuri moderne care prepară street food de calitate, cum ar fi sandvișurile cu rasol de vită (allesso di scottona) sau chiftelele din carne fiartă (polpette di bollito). Este un popas perfect pentru un prânz rapid și ieftin, înainte ca arșița după-amiezii să vă trimită înapoi la răcoare.